Clatite

Nu stiu ce m-a apucat in dupa-amiaza asta, dar mi s-a facut o pofta terbila de clatite cu finetti, nu ca cele cu gem mi-ar displace, dar acum imi "ploua-n gura" dupa cele cu finetti :D Si nu stiu cine si-ar lua pentru mine inima in dinti sa intre in bucatarie si sa inceapa maratonul clatitutelor :)) De obicei nu dau inapoi cand vine vorba de facut foile pentru clatite, dar acum am si o lene mare, nu ma vad stand sa coc trei ore aluatul pentru aceste "delicatese". Si cand spun trei ore, da, aproximativ trei ore trebuie sa stau atunci cand ma pun pe facut, deoarece la noi familia este mare si nu pot face doar una, doua pentru mine. Mi se intampla foarte des ca pana sa le termin de facut sa-mi treaca pofta, iar la final sa nu gust niciuna, "donandu-le" in scop caritabil pofticiosului meu iubit, care mereu imi da tarcoale cand vine vorba de clatite, ca sa i le las lui.
Clatitele sunt bune indiferent cu ce-ar fi ele umplute, fie cu gem, fie cu finetti la noi acasa se mananca cat ai zice peste! Eu consider ca atunci cand te apuci de facut acest desert trebuie sa te inarmezi foarte bine cu multa rabdare. Rabdare o ora, rabdare doua ore, rabdare doua ore si jumatate, dar cand a trecut deja de cea de-a doua ora si jumatate devine stresant. E ca si cum ti s-ar parea ca toata ziua ti-ai fi petrecut-o in bucatarie si ca si cum nu ar fi de-ajuns, mai trebuie sa faci si curatenie la locul de munca....oh Doamne!
Ce ziceti, va incumetati sa faceti clatite...sau le preparati mai rar? V-am adus in campul vizual si o imagine de o sa va lase gura apa! :D